SPIRITUALITATE
BISERICA ORTODOXĂ DIN ȚEBEA
Biserica Ortodoxă din Țebea a fost construită între anii 1893-1896. I s-a spus Biserica cu Tricolor, deoarece încă de atunci, cu toate că erau sub dominați maghiară, localnicii au pictat pe tavan patru brâie tricolore. Tradiția spune că oficialitățile de atunci au încercat prin mai multe mijloace să-i constrângă pe localnici să șteargă tricolorul din biserică, dar ei nu au cedat, spunând: „Nu, pentru că atunci când ne rugăm lui Dumnezeu, ne închinăm și Sfântului Tricolor Românesc.”
 |
| foto: Dana Tisu |
Lăcașul de cult al satului Țebea, veche vatră de viețuire românească, cu profunde rezonanțe istorice, dezvăluie, la exterior, influența stilului arhitectonic neoclasic apusean. Este un edificiu de proporții monumentale, cu absida decoșată, de formă pentagonală, prevăzut cu o clopotniță zveltă, cu un coif etajat, învelit în tablă.
Aceasta a înlocuit, la sfârșitul secolului al XIX-lea, un edificiu de piatră (o stampă contemporană îl înfățișează ca fiind alcătuit dintr-un altar rectangular scund, o navă de plan dreptunghiularmasivă și un turn-clopotniță robust, cu foișor deschis din lemn și fleșă evazată amplă, precedat, în dreptul unicei intrări apusene, de un pridvor deschis), în care s-a săvârșit, la 12 septembrie 1872, slujba prohodului „Crăișorului Munților”, Avram Iancu. Lăcașul fusese înălțat, potrivit însemnării marelui istoric Nicolae Iorga, în anul 1783, cu sprijinul financiar al „împăratului Iosif II și a fișpanului varmeghii, Măria Sa Ladislaus Marafi”[1].
Despre ctitorirea edificiului actual, pisania exterioară oferă următoarele detalii: „Ziditu-s-a această sfântă biserică cu hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la anul 1893-1896, în zilele împăratului Franz Joseph I, a Înalt Prea Sfinției Sale Arhiepicopului și Metropolitului Miron Romanul, din dania poporului credincios, fiind protopresbiter tractual Vasilie Damian, parohi locali Ioan Tisu și Ioan Jurca, epitropi Ioan Indreiu Nicolae, Ievuța și Ioan Ilieș. Meșteri zidari Nicolae Sâr și Ioan Drâmborean au fost din Alba Iulie. Destina minei sale s-a dat în 8 September și 9, 1896, prin metropolitul sus-numit. Slujască pururea spre mărirea lui Dumnezeu și ca isvor nesecat de însuflețire și mângăere pentru fiii poporului român. Lucrată de maestrul Nicolae Ichim”. Lăcașul, renovat în anii 1966, 1984 și 1990, a rămas nepictat; pereții îi sunt împodobiți cu un frumos brâu tricolor, precum și cu numeroase tablouri cu reprezentările eroilor și ale martirilor neamului românesc[2].
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010, pag.327
- ^ Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010, pag.328
Mănăstirea Crișan
 |
| foto: Dana Tisu |
 |
| foto: Dana Tisu |
Țara Moților este cunoscută în
întreaga țară, ca fiind un tărâm în care oamenii au foarte bine împământenit
patriotismul și dragostea față de acest popor. Chiar și în biserica de aici, au
fost pictați cei trei conducători ai Răscoalei de la 1784, Horea, Cloșca și
Crișan, dar și Crăișorul Munților, Avram Iancu.
Istoricul mănăstirii
Mănăstirea a fost numită de-a lungul timpului,
„Vaca”, după numele satului din apropiere în care s-a născut căpitanul Gheorghe
Crișan, unul dintre cei trei eroi ai răscoalei țărănești din anul 1784, condusă
de Horea, Cloșca și Crișan. Acest așezământ monahal ortodox a fost ctitorit în
cea de a doua jumătate a secolului al XVI-lea prin dragostea și jertfele
românilor ortodocși din satele „Vaca”, numit satul Crișan, începând cu anul
1930, și Ribița. Începutul vieții monahale în Țara Zarandului poate fi legat de
existența pe lângă biserica din Ribița a unui centru monahal încă din secolul
al XV-lea, fapt dovedit de conținutul pisaniei bisericii din Ribița, unde este
pomenită și „o mănăstire”. Mănăstirea Crișan a fost construită la
sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, cu sprijinul
și din dorința localnicilor, dar și cu ajutorul financiar primit din partea
unor domni ai Țării Românești, între care Mihai Viteazul, ctitor al mai multor
biserici și mănăstiri în Transilvania și, prin grija Mănăstirii Prislop, din
Țara Hațegului.
Mănăstirea Crișan datează de pe la
anul 1450, fiind singura mănăstire din Țara Zarandului cu atestare documentară
și care a durat cel mai mult în timp.
Distrusă, bombardată și incendiată
Biserica a fost ridicată din piatră și
cărămidă, trecând de-a lungul vremii prin mai multe faze de distrugere,
incendii și bombardamente. În anul 1759, Mănăstirea Crișan este menționată ca
fiind în ruină. Biserica a fost reclădită după acest an cu sprijinul egumenului
Varlaam din Prislop și a protopopului Ghiura din Ilia. După alte surse,
mănăstirea a fost restaurată în anul 1759 de către episcopul Petru Pavel Aron,
ctitor aici și al unei școli. După „Conscripția lui Rednic”, din anul 1765, Mănăstirea Crișan este
risipită în timpul „revoluției antiuniate” a Sfântului Cuvios Mărturisitor
Șofronie de la Cioara și părăsită din anul 1772 până în timpul„Răscoalei lui Horea, Cloșca și
Crișan” – 1784-1785. Ultima menționare a mănăstirii,
din anul 1772, o amintește pe aceasta doar ca obiect de patrimoniu imobiliar.
Cercetările arheologice conduse de profesorul Adrian Rusu din Cluj au atestat
existența mănăstirii pe locul în care s-a reconstruit mai târziu. Cu acest
prilej s-au găsit mai multe obiecte cu valoare istorică, acestea fiind expuse
la Muzeul din Cluj.
Mănăstirea Crișan are o istorie de
aproape două veacuri, argumente ale dăinuirii ei în această perioadă fiind
însemnările manuscrise de pe diferite cărți religioase românești care au
aparținut așezământului monahal și de cercetările arheologice efectuate aici.
Reînființată din 1992
După anul 1989, ieromonahul Visarion
Neag, fost călugăr la Mănăstirea Sihăstria de Neamț, dar născut pe aceste
meleaguri, a luat inițiativa reînființării mănăstirii, fapt împlinit în urma
aprobării Episcopiei Aradului și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române. Înainte de începerea construcțiilor, în acest loc a fost necesar să se
cumpere terenul fostei mănăstiri, care, între timp, devenise proprietate
particulară. Din anul 1992 a început constucția noii mănăstiri, reluând, după o
întrerupere de peste două secole, viața monahală a străvechii mănăstiri.
Nu a durat mult timp și a fost
ridicată bierica de zid cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, altarul de
vară cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, ansamblul de
chilii pentru personal și alte anexe gospodărești. Prima dată s-a construit o
clădire cu etaj din zid pentru chilii, trapeză și bucătărie, după care s-au
construit biserica, la nord-vest de această clădire, și un altar de vară, la
nord de biserică. Biserica mănăstirii Crișan este
o construcție din zid, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos și
pronaos. Aceasta are și un mic pridvor închis pe părțile laterale. Ușa de
intrare în pronaos este din lemn de stejar, frumos sculptată. Catapeteasma este
din lemn sculptat, în partea superioară având o ramă din zid. Biserica are o
turlă mare octogonală, deschisă pe naos, cu opt ferestre ale căror geamuri sunt
pictate, și o turlă pe pronaos, care, până la construirea unei clopotnițe, a
servit și pe post de clopotniță.
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
Lac artificial cu nuferi, în incinta
mănăstirii
Un alt colț ce te îmbie la liniște și
pace este lacul artificial din incinta mănstirii, pe care vara poți admira zeci
de nuferi, de diferite culori, înfloriți. Acesta este amenajat în zona centrală
a curții mănăstirii, fiind înconjurat de o alee cu flori, brazi de diferite
dimensiuni ce se înalță falnici pe lângă alee. Priveliștea este una în care te
poți pierde zeci de minute, fără a-ți da seama că timpul a trecut atât de
repede. Liniștea și blândețea locului te fac să uiți de agitația secolului al
XXI-lea, încărcându-te cu o energie pozitivă și pură.
 |
| Foto: Dana Tisu |
Mănăstirea poate fi vizitată zilnic.
Cetatea Deva
Cetatea Devei este atestată documentar în 1269. Monument istoric,
devenit anctu al Devei, cetatea, în forma pe care o are în anctua, este un
punct important anctuary, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei
cât și prin poziția sa care domină orașul. Monument istoric și de arhitectură
laică, Cetatea Devei a fost construită la mijlocul secolului XIII pe Dealul
Cetății, pe locul unei așezări dacice de tip oppidum și este menționată
documentar cu numele de „Castrum Deva”.
Zidurile cetății au fost asediate deseori de țărănimea iobagă culminând cu asediul din 1784 în timpul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan. La sfârșitul sec. XIII, Cetatea a fost lăsată în părăsire până în 1817 când a fost restaurată de împăratul Francisc I. În timpul revoluției de la 1848, Cetatea a fost ocupată de o garnizoană de soldați austrieci fiind distrusă în urma exploziei depozitului de muniții. Complexul Cetății constă din edificiul central de pe culmea dealului și din trei incinte prevăzute cu porți și întărite cu turnuri de apărare și contraforturi.
Cetatea
Devei este una dintre cele mai importante fortificaţii de Ev Mediu din
Transilvania și una dintre atracțiile
de prim rang din judetul Hunedoara. Grație poziționării sale pe dealul care a ajuns să-i poarte
numele (Dealul Cetății) fortăreața a fost un punct strategic de apărare pe
Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, pe
principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei.
De la neolitic, la Drumul
Sării
Cu
o arhitectură în anctu, caracteristică cetăților de munte, cetatea Devei a fost construită în
secolul al XIII-lea și este atestată documentar la 1269.Urmele insa de locuire
pe coșul a ceea ce a fost cândva un vulcan sunt mult mai vechi. Ele datează din
neolitic sau epoca bronzului, urmate de fortificații dacice, întărite de
romani, după cucerirea Daciei, pentru apărarea resurselor, în condițiile în
care Drumul Sării trecea chiar pe la poalele Dealului Cetății. Amplasarea ei la
înălțime a făcut-o să fie considerată de oamenii de arme ai vremii aproape
invincibilă. În plus, ea oferă o panoramă strategică pe mare parte din Valea
Mureșului, Valea Streiului, până departe, spre sud, în Ținutul Pădurenilor.
Proprietatea lui Iancu de
Hunedoara
De
la invazia triburilor migratoare și până în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea despre Cetatea Devei nu se mai știe nimic, până în 1269, când apare
menţionată într-un act al tânărului rege Ştefan, fiul lui Bela al IV-lea. El
face o donaţie unui conte valah pentru vitejia arătată în lupta purtată sub
zidurile Cetăţii Deva. În 1444, Iancu de Hunedoara va primi în stăpânire
Cetatea Devei cu toate bogăţiile sale: 56 de sate şi mine de aur.
Refugiu
pentru nobilii maghiari pe timp de răscoală. Principele Gabriel Bethlen
construiește în cetate, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, un bastion
care servea drept închisoare şi loc de tortură, iar la baza sa, ridică un palat
de locuit, în stil renascentist: Palatul Magna Curia (în latină “Curtea Mare”).
Palatul adăpostește, astăzi, Muzeul Civilizației Dacice și Romane, pe care vă
recomandăm să îl vizitați, odată ajunși în zona Parcului Cetății. De ce merită
vizitat, vă vom spune în articolul anctuar acestuia. În schimb, pentru a ne
reîntoarce la istoria cetății, un moment important este vizita împăratului Iosif, al Imperiului Habsburgic,
care a vizitat Deva de două ori. Un an mai târziu după ultima sa
vizită, în 1784, avea să izbucnească răscoala condusă de Horea, Cloşca şi
Crişan. În acel moment, Cetatea Devei devine loc de refugiu şi apărare pentru
nobilii maghiari, care se adăpostesc aici de frica răsculaților. Cronicile
vremii menționează lupte aprige între garnizoana anctuar şi transilvănenii
răzvrătiţi.
Castelul Corvinilor de la Hunedoara
Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor sau
al Hunedoarei, este cetatea anctuar a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.
Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situate în „top 10 destinații de basm din Europa”. Castelul Hunedoarei este cea mai mare construcție anctuar cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă “în picioare”. Castelul Corvinilor ori Hunedoarei a fost înălțat pe o stâncă, pe locul unei alte cetăți dăruite de Sigismund de Luxemburg. Rege al Ungariei și Croației, dar și al Boemiei și Germaniei, tatălui lui Ioan de Hunyadi – de Hunedoara), arhitectura sa îmbrăcând stilul gotic, reprezentând unul dintre cele mai importante monumente gotice din Europa de Răsărit. Turnuri, bastioane, săli anctua, toate nu fac decât să impresioneze privirea oricărui anctuary. Și dacă te gândești că aici au avut loc anctua și execuții terifiante și au fost închiși prizonieri, îți anctuar de ce atmosfera este apăsătoare.
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
 |
| Foto: Dana Tisu |
Cetatea Sarmizegetusa Regia
Situl cunoscut sub denumirea de Grădiştea de Munte –
Sarmizegetusa Regia (com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara) face parte din
complexul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Este cea mai mare aşezare
cunoscută pentru spaţiul dacic, fiind întinsă pe un deal cu o lungime de cca.
4,5 km.
Din suprapunerea datelor arheologice şi a surselor
scrise antice reiese că, începând din a doua jumătate a secolului I a. Chr.,
aici a fost capitala regatului dac (cel mai probabil, prima capitală a
regatului înfiinţat de Burebista a fost la Costeşti – Cetăţuie, după care, în
perioada amintită, acest rol i-a revenit Sarmizegetusei Regia). Cert este că,
vreme de aproape un secol şi jumătate, Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia
a fost principalul centru politic, religios, economic şi anctuar al lumii
dacice.
Partea anctua a aşezării era
ocupată de fortificaţie şi
de zona
anct, iar pe restul numeroaselor terase antropogene amenajate pe anctua
dealului erau zonele civile, împărţite anctuaryl în anctua în cartierul civil de vest,
anctuary cartierul
civil de est.
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
Cetatile dacice
Cetatea Sarmizegetusa
Capitala regatului dac,
construită probabil la mijlocul secolului I î. Hr., cuprindea în perimetrul său
cetatea, zona anct și așezarea civilă. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia,
putem afirma că zidurile ei, ridicate în tehnica “murus Dacicus”, înconjurau un
mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configurația terenului.
După cucerire, romanii au reamenjat cetatea, mărindu-I suprafața, fără a
respecta însă traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcție a acestora.
La cca. 100 m est de
cetate, pe două terase, se află zona anct, la care duce un drum pavat cu
lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piațetă. În acest spațiu
au fost amplasate sanctuare de plan rectangular și circular, unele fiind
construite din piatră de calcar, iar altele din andezit.
Așezarea civilă formată din
cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind
cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în anctua. Aici se
aflau grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare,
instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una din aceste
locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila “DECEBALUS PER SCORILO”.
Cetatea Costești – Cetățuie
Fortificația acesteia constă
dintr-un val de pământ cu anctuar, lat la bază de cca. 6–8 m și cu o
înălțime de 2–2,5 m, care proteja partea superioară a dealului, platoul și
terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuință, construite, la
bază, cu temelii de piatră și în partea superioară din cărămizi (chirpici). O
scară monumentală, din piatră fasonată, lată de 3 m, ducea la unul dintre
aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar
în față cu o poartă de lemn.
Cetatea de la Costești a fost
reședința unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei
Grădiștea, centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al
capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului. Distrusă în timpul primului război
daco-roman, în 102 p. Chr., cetatea a fost grabnic refăcută și apoi anctuary
distrusă și apoi abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de
către romani. Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea
castrului de la Bucium [C.P.]
Cetatea Costești – Blidaru
Ruinele
cetății Blidaru
Blidaru, este un platou anctua
la SV de com. Orăștioara. De Sus (jud. Hunedoara), la alt. de 705 m, unde se
află ruinele cetății dacice cu același nume, anctuary în principalul nucleu al
sistemului anctuary antiroman din zona Munților Orăștiei. Situată pe culmea
Blidaru, la o altitudine de 703 m, fortificația cuprinde două incinte, unite
între ele, având împreună șase turnuri puternice de observație.
Piatra Roșie
Înălțime submontană
(832 m alt.) în zona Munților Orăștiei, anctua pe teritoriul com. Boșorod
(jud. Hunedoara), pe al cărei platou a fost ridicată o cetate dacică datată la
finele sec. 1 a. Chr. Și în sec. 1 p. Chr. Cetatea a fost prevăzută cu o dublă
fortificație. Cetatea, ridicată din piatră, are formă patrulateră, cu laturile
de 102 x 45 m, fiind prevăzută cu patru turnuri de apărare, situate în
colțurile incintei, iar un al cincelea fiind anctua la mijlocul laturii de est
a fortificației.
Așezarea de la Fețele Albe
Situată pe coasta de sud,
însorită, a dealului Muncelului, despărțită fiind, printr-o vale îngustă de
înălțimea pe care se păstrează ruinele de la Sarmizegetusa Regia. Alături de
construcțiile civile trebuie remarcată existența aici a unui anctuary circular
cu stâlpi de piatră, descoperit pe terasa a IV-a. El a fost distrus, ca și
așezarea, în urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc, foarte probabil, în
timpul celui de-Al Doilea Război Daco-Roman (105 – 106 d. Hr.).
Costești
Primul pe care vizitatorul îl
întalnește este sanctuarul aflat în interiorul fortificației și este orientat
pe direcția NE – SV. El era constituit din 4 șiruri de cate 15 coloane. În
cazul acestui edificiu, nu toate coloanele de lemn aveau drept bază anctua de
calcar. În partea dinspre nord a sanctuarului, în zona unde stanca masivă urcă
mult, lăcașurile de sprijin ale coloanelor au fost amenajate în ea.Cercetările
întreprinse în anul 1977 au dovedit ca acest anctuary a fost demontat de către
daci în preajma celui de-al doilea razboi daco-roman, probabil distrus la acea anc.
De la acest anctuary, se coboară o anc pantă, pentru a ajunge pe o terasă de pe
latura nordică a dealului, unde găsim un alt anctuary descoperit imediat după
începerea săpaturilor în cetate. El este anctua în afara valului de pamant și
este orientat pe direcția NV – SE. Se compunea din 4 șiruri a cate 15 tamburi.
Tamburii din piatra de calcar constituiau, de fapt, baze pentru coloanele
durate din lemn, care, probabil, susțineau acoperisul templului anctuary. În
partea opusă acestuia, pe o terasă din partea de SE a înalțimii, se gasește alt
aliniament constituit din 6 șiruri a cate 7 tamburi de calcar. În preajmă, pe
altă terasă, întalnim cel de-al patrulea anctuary a cărui orientare este NE – SV;
el are în componență 6 rânduri a câte 6 tamburi fiecare.
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
 |
| foto: http://www.cetati-dacice.ro/ro/situri/sarmizegetusa-regia/galerie-foto-video |
MĂNĂSTIREA PRISLOP
Legătura Părintelui Arsenie Boca cu Mănăstirea Prislop
În data de 25 noiembrie 1948 Nicolae Bălan, pe atunci Mitropolit al Ardealului, îl aduce aici pe ieromonahul Arsenie Boca care se afla la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Astfel, din anul 1948 starețul mănăstirii a fost Arsenie Boca, iar după ce lăcașul s-a transformat în mănăstire de maici (la mijlocul anilor 1950), a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București. Arsenie Boca a stat, mai apoi, în mănăstire până în anul 1989, când a trecut la cele veșnice. Acesta a sculptat personal catapeteasma și a întreprins mai multe lucrări de renovare a bisericii și a mai multor clădiri. Acestea sunt și câteva motive pentru care, în prezent, Arsenie Boca este considerat cel de-al treilea ctitor al mănăstirii, iar trupul său este depus chiar în cimitirul Mănăstirii Prislop.
sursa: https://www.gohunedoara.com/list/viziteaza-in-hunedoara/biserici-manastiri/hateg/manastirea-prislop/
Manastiri din judetul Hunedoara
Schitul Baita
Hram: Acoperamantul Maicii Domnului
Acces: DN7/E69 Deva-Oradea 95 km, la Lunca dreapta pe DN 75 inca 11 km
Egumena: monahia Ecaterina Joldes; Contact +40254683104
Adresa: com. Baita, 337045, jud. Hunedoara
Schitul Baita a lua fiinta in anul 2003. Schitul Baita din judetul Hunedoara are o biserica cu planul de cruce greaca, pridvor deschis si turn deasupra pronaosului.
Schitul Colt (Suseni-Colt)
Hram: Duminica Tuturor Sfintilor
Acces: DN68 Hateg-Caransebes 14 km, apoi stanga pe DJ 686, cca'4 km
Egumen: protos. Calinic Teslevici;
Adresa: sat Suseni, com. Rau de Mori, 337389, jud. Hunedoara
Schitul Colt reprezinta ctitoria familiei Candea din secolul al XIV-lea. Biserica Schitului Colt a fost construita din piatra bruta, fiind compusa dintr-o nava dreptunghiulara si un altar rectangular. Deasupra altarului se gaseste un turn fortificat. De-a lungul timpului ajungand intr-o stare deplorabila, Schitul Colt a fost reinfiintat in 1994.
Schitul Criscior
Hram: Sfanta Treime, Taierea Capului Sfantului loan Botezatorul
Acces: DN76/E79 Deva-Brad 36 km, apoi dreapta pe DN74, Criscior 7 km, apoi dreapta 3 km (cca 45 km din Hateg);
Egumena: monahia Ioana Vintila;
Adresa: com. Criscior, 337200, jud. Hunedoara
Schitul Criscior a fost construit intre anii 1992 si 1994. Altarul de vara al Schitului Criscior are hramul Inaltarea Domnului.
Schitul Ghelari
Hram: Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
Acces: DJ687D cca 7 km, apoi dreapta spre Ghelari inca 10 km (17 km din Hunedoara);
Egumena: monahia Haritina Viliga;
Adresa: com. Ghelari, 337240, jud. Hunedoara
Biserica de piatra a Schitului Ghelari, atestata documentar in sec. al XVIII-lea, a fost ctitorita de catre Berivoi Gheorghe. In sec. al XlX-lea, bisericii initiale i-au fost adaugate pronaosul si turla. Schitul Ghelari a fost intemeiat in anul 1991 si a functionat pana in 1993. Incepand cu anul 1997 a fost reactivat.
Schitul Retezat
Hram: Schimbarea la Fata
Acces: DN 65 Hateg-Caransebes 10 km, apoi stanga spre Ostrov, DJ 685, pe valea Raului Mare Retezat inca 9 km (25 km de Hateg)
Egumena: monahia Haritina Viliga
Adresa: com. Rau de Mori, 337380, jud. Hunedoara
Schitul Retezat a fost ctitorit in anul 1999 de catre Preasfintitul Daniil al Daciei Felix. Schitul Retezat este situat la poalele muntilor Retezat. Biserica are forma de nava, cu o turla in partea de apus.
Schitul Straja
Hram: inaltarea Sfintei Cruci, Sfintii imparati Constantin Eiena
Acces: DN66/ E79 Petrosani-Lupeni, 17 km, apoi stanga spre statiunea Straja (cea 5 km);
Egumen: ierom. Danie! Andrei;
Adresa: statiunea Straja, oras Lupeni, 335600, jud. Hunedoara
Schitul Straja cuprinde o biserica de lemn si cateva chilii. A fost infiintat in anul 1999. Intrarea in Schitul Straja se face printr-un tunel artificial de 57 m. In fiecare an, in Vinerea Mare, se organizeaza un pelerinaj - Drumul Crucii - din Lupeni pana la schit (10 km).
Schitul Vulcan
Hram: Sfantul Ierarh Nicolae
Acces: DN66A Petrosani-Vulcan, 8 km, apoi stanga catre schit, cca 2 km
Egumen: ierom. Vasile Mocan;
Adresa: loc. Vulcan, 336200, jud. Hunedoara
Schitul Vulcan a primit abobarea infiintarii in anul 1992. Biserica Schitului Vulcan a fost ridicata in anul 1998, iar corpul de chilii a fost construit in perioada 2000-2003.
Schitul Cucuis
Hram: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
Acces: DN7 / E68, Deva-Orastie, 25 km, dreapta pe DJ705A, 3 km, stanga la Castau pe DC54A, 8 km;
Egumen: protos. Andrei Mihali;
Adresa: sat Cucuis, com. Beriu, 337077, jud. Hunedoara
Schitul Cucuis fost infiintat in 1993. Shitul Cucuius a fost in perioada anilor 1994 - 1997 o asezare monahala pentru calugarite, iar din anul 1999 a devenit obste de monahi. Chiliile Schitului Cucuius s-au ridicat incepand cu anul 2003.